Scrisoare inchisa. (written on June 15, 2010)

am alergat astazi dupa ploaie, pe malul lacului….teii miroseau absolut superb, era o liniste perfecta intrerupta doar de cateva pasari si de sunetul apei. am alergat eu si mi-am alergat cu disperare si gandurile, pe care apoi am incercat intai sa le alung si pentru ca nu reuseam, am incercat sa le ordonez. si ma gandeam sa-ti spun maine ca sunt innebunita dupa tine, ca sunt indragostita pana la cer si inapoi de tine, asa cum esti tu, cu toate angoasele tale si cu toate nelinistile tale si cu toate complexele tale si cu toate mutroseniile pe care le faci, si de zambetul tau, si de mainile tale perfecte, ca sunt indragostita de mirosul tau si de pielea ta si de felul in care ma saruti, atat de rar din pacate..sa-ti spun ca putine sunt noptile in care nu te visez, fie ca facem sex, fie ca ne certam, dar te visez, ca nu exista zi in care sa nu ma gandesc la tine cel putin de cateva zeci de ori, ca detest week-end-urile si serile de vineri si vacantele si ca ador zilele de luni, de marti, de miercuri, diminetile de joi si vineri….sa-ti spun ca tremur de fiecare data cand ma atingi, intamplator sau intentionat, ca te urasc atat de tare uneori incat imi vine sa plang si o fac de atat multe ori din cauza neputintei mele de a ma rupe de tine, de a ma scutura si a merge mai departe, ca te iubesc insa de si mai multe ori, ca traiesc de la dimineata la seara si de la seara la dimineata doar pentru cele 20-30 de minute pe care ti le fur de doua ori pe zi… vroiam sa-ti spun ca vreau sa am o relatie cu tine, doar noi doi si (ne)fericirea noastra, vreau sa te uiti la mine si sa ma sorbi din priviri, sa ma mangai pe par si sa-mi spui ca miros frumos, ca ti-a fost dor de mine si ca vrei sa te pierzi in mine uitand de tot restul, ca nimic nu mai conteaza cand sunt langa tine si cand esti langa mine… vreau sa fur cate putin din tine, sa fur si sa nu-ti mai returnez, sa fie doar al meu ce-am luat, sa te pot pastra in felul meu naiv si afectiv, atat cat pot sa iau si atat cat pot sa duc. si as mai vrea sa ma poti respecta si sa poti intelege ca mi-ai schimbat viata in seara aceea in care ne-am dat cu sania in poiana brasov si ca nu vreau sa te mai alung din ea, desi atat de tare ma doare cateodata totul: nepasarea ta, distanta la care ma tii, faptul ca nu imi spui pe nume (de ce nu poti s-o faci? atat de mult mi-as dori sa ma strigi pe nume….), faptul ca acum ma atingi si doua ore mai tarziu ma alungi ignorandu-ma sau interzicandu-ma….atat de mult as vrea sa poti sa-mi respecti sentimentele si pe mine ca si persoana si tot ceea ce iti dau neconditionat, caci uneori simt ca sunt buna doar pentru BJ-urile mele, insa nu sunt suficient de buna cat sa stau cu tine la aceeasi masa intr-o banala pauza de masa…si doar daca ai stii cat de mult doare… as vrea atat de mult sa-ti spun toate lucrurile astea, insa ma gandesc oare daca ai intelege si oare ce anume si cat din ele ai intelege… si ce as rezolva daca ti le-as spune. poate ca te-ai depart asi mai mult, poate ca m-ai uri, poate ca te-as pierde definitiv…dar pana la urma, ai putea sa fii mai departe de cat esti acum?

……………….

Eu.