Eu: n-am chef de nimic .ma simt obosita si fara pic de chef. a mai trecut o saptamana, au mai trecut 5 zile din viata mea…in care m-am plans doar de insomnii si de romania si de mizerie si de guvernare si doar atat… cred ca ar trebui sa scriu primul blog post de anul asta 
Ea: ai putea sa mai scrii….nu ai mai facut-o de ceva timp, nu?
EU: dap….nu am mai simtit
SI asa m-am apucat sa scriu primul blogpost pe anul acest…culmea ascultand tot Katie cu Crawling up a hill….cred ca melodia asta ma inspira …are ceva hypnotic…e “muzica de mozol” cum a zis colegul meu de la IT cand i-am dat-o s-o asculte….
M-am intors de departe acum o saptamana. Mai stau 2-3 ani si plec. Definitiv. Dar nu vreau sa ma lamentez acum pe tema asta. Acum vreau sa ma lamentez pe alta tema. Pe tema cum te poti simti intr-o seara pe val si a doua zi pe uscat, cu capul infundat in nisip. Cam pessimist blogpost pentru primul din an. Mai ales ca am avut o vacanta perfecta. Insa m-am intors. La vechiurile mele obiceiuri, la mizeria cotidiana, la angoasele si frustrarile mele, la complexele mele si la problemele mele emotionale. Nimic nu s-a schimbat. Totul e in aceeasi “ordine” perfecta, totul se incapataneaza cu desavarsire sa pastreze aceeasi ordine nefireasca, in aceleasi canoane care ma scot din minti….
La finalul anului trecut a inceput…nici nu stiu cum sa numesc…a inceput un inceput. Care nu stiu incotro o sa duca sau daca o sa duca. Si sincer nu-mi pasa. Nici nu stiu de ce a inceput sau cum a inceput. NU stiu ce vreau. Tot ce stiu este ca vreau sa ma respect. Sa nu mai las garda jos si sa nu mai sterg pe jos cu mine. This is 2010 year statement. Aseara m-am surprins spunand ca nu conteaza ce cred ceilalti despre tine, conteaza ce crezi tu despre tine. Si ca desi stiu ca nu sunt o super-femeie, eu ma consider una si asta e cel mai important. Dupa care mi s-a spus ca “ dar tu chiar esti o super femeie” si apoi s-au deschis usile liftului si restul e can-can. Ieri eram pe val. Azi sunt prabusita pe nisip. Probabil ca e si o consecinta a celor 6 nopti consecutive de insomnia. Whatever…sunt o super-femeie sau, precum in bancul acela: “sunt frumoasa, sexi si-mi place sa ma fut”…
Eu: “lasa Love, ca e un nou an, un nou inceput…desi nu inteleg de ce oamenii se cramponeaza atat de anul calendaristic atunci cand isi privesc si evalueaza viata”. De parca viata noastra ar fi un bilant contabil la 31.12…. whatever…
Ma intorc la lucru, poate ies din starea asta de melancolie. Imi pare rau ca primul blogpost al lui 2010 este atat de pessimist. Daca l-as fi scris acum cateva zile ar fi fost altceva, but..this is it…
Have a great year, you, reader and me, Aspasia! The best!
Filed under: Nu sunt ce par a fi...
