Albastru

E vineri seara…am venit acasa…apartamentul este, gol ca in alte timpuri, atat de demult si atat de aproape… mi-am schimbat tricoul. Mi-am pus Muse Uprising si m-am trantit pe canapea. Am stat prêt de cateva zeci de minute intr-o letargie aparte, dupa care m-am ridicat, m-am incaltat si am coborat sa-mi iau tigari. Nu fumez, insa mi s-a facut brusc dor de gustul acela parfumat al unei guri care a fumat si a baut. Gustul acela pe care nu l-am mai simtit de demult si la care nu m-am mai gandit de atat de demult….gustul acelei guri care musca cand saruta…care saruta ca si cum maine nu ar mai fi existat pentru noi…nu mi-e dor decat de gustul in sine, de nimic altceva si singurul mod de a-l retrai a fost sa mi-l produc singura. Asa ca am coborat si mi-am luat pall mall slim light. Sus mai aveam o cutie de bere pe care am desfacut-o. mi-am turnat-o intr-un pahar si cu tigara aprinsa si paharul in mana m-am tolanit in sufragerie pe canapea, ascultand obesiv acest Uprising…am stins luminile si am aprins doar o lumanare parfumata care sa anihileze mirosul tigarii, caci eram constienta ca mai tarziu avea sa se simta. Eram doar eu, lumina lumanarii, a monitorului adormit si varful tigarii care se inrosea cand trageam usor din ea. Si apoi l-am simtit, gustul acela, gustul nebuniilor mele trecute, scurte dar atat de puternice de fiecare data…marea mea nebunie verde de care m-am vindecat complet si de care nu stiu de ce-mi amintesc acum…gustul fericirilor mele marunte de care m-am agatat cu atat disperare de fiecare data…ameteala aia placuta pe care o simti atunci cand faci sex si bei…mi-aduc aminte acum de dup-amiaza in care mi-am umplut gura cu bere si apoi am varsat-o pe pieptul lui, atat eram de ametita ai apoi am inceput s-o ling de acolo…totul mirosea a tigari, a alcool si a sex in jur…si muzica din fundal….era o nebunie…mi-e dor de nebunia aia, cu el, cu el sau cu oricine altcineva….“N-a fost decât o scurtă nebunie. Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!” ….Mi-am mai aprins o tigara… berea ma face sa nu-i mai simt taria, insa golul e tot gol. Oricat as bea, nu se umple…e tot acolo….bizar…ma simt atat de libera acum…tigara mea sta in scrumiera si se arde…asa cum s-au ars anii mei toti in care am cautat himere..vise vise vise vise vise vise vise vise vise …ale altora proiectate in mine…mereu am visat sa traiesc viata altora, m-am imaginat pe mine traind viata altora si am uitat sa traiesc in propiul meu eu, in propriul meu rol. Mereu sunt prea preocupata sa devin ceea ce altii vor si uit mereu ceea ce vreau eu. Dar oare ce vreau eu? … Atat de frumos se arde tigara asta, fumul ei se risipeste atat de elegant, se vede atat de albastru si de fragil si este atat de nehotarat in ce directie sa se evapore…ca si mine… as vrea sa fug, sa ma ascund, sa fiu altcineva…as vrea sa sarut acum, sa musc, sa devorez, sa plang si sa dansez…dar din pacate nu pot sa fac nimic din toate asta… “They will not force us, They will stop degrading us, They will not control us, We will be victorious (So come on”)… As vrea sa ma culc… maine cand am sa ma trezesc oare cine am sa fiu???