Despre pasiuni si prieteni…(partea a II a)

Data trecuta, cand am incercat sa scriu despre pasiuni si prieteni, am sfarsit printr-o mica criza depresiva. Asa ca in seara asta am sa incerc sa fiu sober si mai relaxata….ma ajuta si muzica asa ca….

…cine sunt prietenii adevarati? Cunosc multi oameni. cateodata mi se pare ca sunt exagerat de multi. Incredibil, dar azi batut recordul de fosti colegi intalniti: 5 plus un amic vechi pe care nu-l mai intalnisem de vreo 3 ani. Ma intalnesc cu oameni pe care nu vreau sa-i mai vad, primesc telefoane sau mesaje ca am fost vazuta in cutare loc facand cutare lucru de la oameni care ma cunsoc si pe care eu nu-i mai observ. Am in memoria telefonului personal vreo 200 de contacte. In address book-ul din Yahoo 141 de contacte. Plus 47 de contacte in grupul de prieteni de pe Y!Mess. 35 in cel de Others si 55 in cel de colegi de serviciu. Nu mai pun la socoteala contactele din telefonul de serviciu pentru ca nu conteaza in acest context. daca intr-adevar contezi, esti in telefonul personal. Cati dintre toti acesti oameni sunt insa de fapt prietenii mei? Unul? Doi? Care sunt criteriile care conteaza si care-i diferentiaza? Pe cati dintre ei i-as suna noaptea daca as avea nevoie de ei? Cati imi stiu angoasele, isteriile, depresiile, bucuriile, ce ma face sa plang, ce ma face sa rad, ce barbati imi plac, ce vise am, cat de greu mi-a fost sau cat de usor, daca sunt singura, daca am curaj, la ce sunt senzibila, ce detest, ce afinitati am, ce nevoi am….cati din ei sunt dipusi sa ma asculte, sa fie langa mine, sa nu ma judece si sa ma accepte asa cum sunt eu de fapt? Cati din ei sunt dispusi sa ma corjeze, sa-mi dea povete, sa ma ajute sa ma indrept? Cati dintre ei au curajul sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna adevarul, sa-mi ridice bolul de cristal de deasupra capului caci stiu ca pot respira si fara? Atat de putini…mai putini decat degetele de la o mana… Distanta nu ar trebui sa distruga prieteniile… ar trebui cel putin sa le pastreze amortite in momentul plecarii…doare atat de tare, mai tare decat despartirea in sine, pierderea contactului, pierderea trecutului….nu pot sa accept ca am pierdut anumite persoane doar pentru ca au ales sa plece si sa inceapa o viata in alta tara. e ca si cum mi-as pierde o parte din identitate, caci de fapt asta de intampla. o parte din mine se pierde odata cu distanta si trecerea timpului. si asta ma seaca de putere… este foarte adevarat ca in timpul asta, parul, pielea si unghiile se regenereaza si la fel si viata sociala. apar alti oameni, in alte contexte care te fac poate sa crezi ca sunt mai importante decat tot ceea ce a fost pana atunci si alaturi de care traiesti momente pe care le consideri definitorii pentru timpul respectiv.

M-a durut ata de tare cand am vorbit zilele trecute cu Bea, iubita mea fosta prietena, care ma intreaba obsesiv de fiecare data cand fac un copil caci “nu stiu ce pierd”. Doar daca ar stii ca acum simt ca mi-as pierde independenta, frumusetea, puterea pe care o am acum…ce prietena mai este ea pentru mine daca nu intelege toate lucrurile atea? nu intelege ca simt acum ca daca as vrea cu adevarat as putea controla lumea, ca daca vreau pot reusi orice? orice doar sa salvez anumite lucruri nu… Nu vreau sa fac un copil pentru ca nu stiu daca pot, poate sunt prea egoista pentru asta, poate ca nu sunt suficient de matura, poate ca pur si simplu nu-mi doresc, poate ca nu am gasit omul potrivit cu care sa-l fac, poate poate poate…

…O singura persoana imi este prietena dupa legile mele acum…si cand vei citi asta, o vei sti.. si vei sti ca te iubnesc. si te rog sa ma ierti cand iti gresesc. o parte din transformarea me ti se datoreaza. intru-cu-totul…

…Cateodata ma abandonez. Ma abandonez atat de usor si sper atat de mult in salvarea mea de catre altii, incat uit sa ma salvez singura…

…As vrea sa dansez in ploaie acum, sa ies afara desculta si in pijamale asa cum sunt acum, cu doza de alcool pe care o am acum ingerata si cu castile in care urla acum Muse Uprising…si sa dansez pana am sa cad si sa fiu ridicata pe brate si mangaiata apoi pe par, pe parul ud si pe fata uda, mangaiata pana adorm…

“…They will not force us,
They will stop degrading us,
They will not control us,
We will be victorious
(So come on)…”